Vertij: cauze, simptome și 7 factori care declanșează criza

Vertij: cauze și simptome, pe scurt. Vertijul este senzația de rotire – fie a propriului corp, fie a mediului înconjurător. Nu este o boală, ci un simptom. Cea mai frecventă dintre cauzele vertijului este deplasarea cristalelor de echilibru ale urechii interne; urmează inflamațiile urechii interne, migrena, problemele de origine cervicală, variațiile tensiunii arteriale și stresul. Cele mai multe crize se pot trata. Dacă rotirea este însoțită de tulburări de vorbire, vedere dublă, amorțeală în față sau slăbiciune, este nevoie de evaluare de urgență.
Adăugați-ne printre sursele preferate în GooglePentru ca articolele noastre noi să apară mai vizibil în căutările dumneavoastrăEkleCe este vertijul?
Simțul echilibrului primește informații de la trei surse: organul echilibrului aflat în urechea internă, ochii și simțul mușchilor și al articulațiilor. Creierul compară aceste trei informații și stabilește poziția corpului în spațiu. Când una dintre surse trimite o informație care le contrazice pe celelalte, apare senzația de rotire. Aceasta este starea pe care o numim vertij.
Cea mai frecventă confuzie pe care o fac pacienții este următoarea: nu orice amețeală este vertij. Întunecarea vederii, nesiguranța care apare la ridicarea în picioare sau senzația de gol care vine odată cu oboseala sunt tablouri diferite și au cauze diferite. În vertij, descrierea este clar una de rotire – „se învârte tavanul”, „parcă mă rostogolesc în pat”.
Vertij, amețeală și dezechilibru: care este diferența?
| Descrierea | Termenul medical | Ce sugerează de obicei |
|---|---|---|
| „Se învârte totul, mă învârt eu” | Vertij | Organul echilibrului din urechea internă, nervul vestibular, migrena |
| „Mi s-a întunecat vederea, parcă leșin” | Presincopă | Scăderea tensiunii arteriale, glicemia, ritmul inimii |
| „Mă clatin când merg, nu-mi găsesc echilibrul” | Tulburare de echilibru | Adaptarea sistemului echilibrului, simțul mușchilor și al articulațiilor, vederea |
| „Am capul greu, încețoșat” | Amețeală nespecifică | Tulburări de somn, anxietate, efecte adverse ale medicamentelor, anemie |
Această distincție influențează direct tratamentul.
Care sunt simptomele vertijului?
Senzația de rotire este în centrul tabloului, dar rareori apare singură. Simptomele care o însoțesc frecvent sunt:
- Greață și vărsături – aproape regula atunci când rotirea este puternică
- Pierderea echilibrului, senzația de cădere – mai evidente în picioare și pe întuneric
- Mișcări involuntare ale ochilor (nistagmus) – semn obiectiv, observat la consult
- Ureche înfundată, țiuit, auz scăzut – sugerează că este afectată și partea auditivă a urechii interne
- Transpirație, palpitații, variații de tensiune – reacția generală a corpului la criză
- Durere de cap, sensibilitate la lumină și zgomot – sugerează un tablou legat de migrenă
Pot apărea și forme atipice: la unii pacienți rotirea nu este evidentă, iar singurele acuze sunt dezechilibrul și vederea încețoșată.
Vertij: cauze și cei 7 factori care declanșează criza
De ce apare vertijul? Ce declanșează vertijul diferă de la o persoană la alta, dar în cabinetul ORL cele mai frecvente cauze se grupează în următoarele șapte capitole.
1. Deplasarea cristalelor urechii interne (VPPB)
Este cea mai frecventă cauză a vertijului. Când micile cristale de calciu, care ar trebui să se afle în canalele echilibrului din urechea internă, se desprind de la locul lor și trec într-un canal greșit, la fiecare mișcare a capului creierul primește o informație greșită despre mișcare. Tabloul tipic este ușor de recunoscut: rotire puternică, de câteva secunde, la întoarcerea în pat, la sculare sau la ridicarea capului în sus. Crizele sunt scurte, dar destul de puternice. Cu o manevră potrivită, la cei mai mulți pacienți se obține o ameliorare evidentă.
2. Inflamațiile urechii interne (nevrita vestibulară, labirintita)
Apar de obicei după o infecție a căilor respiratorii superioare. Diferența față de deplasarea cristalelor stă în durată: rotirea continuă fără pauză ore întregi, chiar zile, iar pacientul nu poate părăsi patul. Dacă este afectat și auzul, la tablou se adaugă țiuitul și scăderea auzului. Sistemul echilibrului se adaptează în timp; scopul reabilitării este să grăbească această adaptare.
3. Stresul și anxietatea
Stresul de obicei nu declanșează vertijul, dar amplifică vizibil tabloul existent. Persoana anxioasă își urmărește permanent echilibrul; această atenție face perceptibile chiar și oscilațiile mici, care în mod normal ar trece neobservate, iar astfel se formează un cerc vicios.
4. Problemele de origine cervicală (vertijul cervical)
Mușchii și articulațiile gâtului sunt o sursă importantă de informații despre poziție pentru creier. Înțepenirea gâtului, statul mult timp în fața ecranului sau modificările vertebrelor cervicale pot tulbura această informație și pot produce dezechilibru și senzație de rotire. Un semn tipic este legătura rotirii mai degrabă cu mișcarea gâtului decât cu mișcarea capului. Acest tablou de origine cervicală se numește vertij cervical.
5. Schimbările bruște ale poziției capului și corpului
Ridicarea rapidă în picioare, îndreptarea după o perioadă lungă de stat aplecat sau întoarcerea rapidă în pat pot depăși timpul de adaptare al sistemului echilibrului. Chiar și la persoanele sănătoase produc o scurtă senzație de cap greu; la cineva cu sistemul echilibrului sensibilizat se pot transforma într-o criză completă.
6. Variațiile tensiunii arteriale și ale glicemiei
Scăderea tensiunii la ridicarea în picioare, puseele de tensiune mare și scăderea glicemiei după mese sărite duc la amețeală. Aici senzația este de multe ori mai degrabă de întunecare a vederii și de gol decât de rotire; această distincție orientează diagnosticul în direcția corectă.
7. Somnul neregulat și oboseala
Într-un creier care nu s-a odihnit, sistemul echilibrului funcționează mai sensibil. Nesomnul crește frecvența crizelor și întârzie refacerea după criză. Cafeina și alcoolul accentuează acest efect.
Durata, semnele asociate și ce trebuie făcut, în funcție de cauză
| Cauza | Durata crizei | Semne asociate | Ce trebuie făcut |
|---|---|---|---|
| Deplasarea cristalelor (VPPB) | Secunde – minute | Declanșată de poziție, auz normal | Evaluare pentru manevră |
| Nevrita vestibulară | Ore – zile | Greață puternică, auz normal | Consult medical rapid, reabilitare |
| Labirintita | Ore – zile | Auz scăzut, țiuit | Evaluare prioritară |
| Migrena vestibulară | Minute – ore | Durere de cap, sensibilitate la lumină și zgomot | Împreună cu tratarea migrenei |
| De origine cervicală | Variabilă | Durere de gât, legătură cu mișcarea | Evaluarea gâtului |
| Tensiune arterială / glicemie | Secunde | Întunecarea vederii, transpirație | Măsurarea tensiunii, analize de sânge |
| Creșterea presiunii lichidului urechii interne | 20 de minute – ore | Ureche înfundată, auz fluctuant | Monitorizare audiologică |
Acest tabel nu pune un diagnostic; arată ce întrebări trebuie puse. Aceeași durată poate apărea în cauze diferite.
Tipurile de vertij: periferic și central
| Periferic (cu originea în urechea internă) | Central (cu originea în creier) | |
|---|---|---|
| Frecvența | Mult mai frecvent | Rar |
| Intensitatea rotirii | De obicei puternică | Mai slabă, dar continuă |
| Semne auditive | Însoțesc des | De obicei lipsesc |
| Semne neurologice | Lipsesc | Vedere dublă, tulburări de vorbire, slăbiciune |
| Mersul | Pacientul poate merge cu sprijin | Dezechilibru marcat |
| Urgența | Evaluare programată | Urgent |
Vertijul central însoțit de semne neurologice necesită evaluare de urgență.
Cum se stabilește diagnosticul de vertij?
În vertij, diagnosticul se pune în mare parte pe baza unei discuții atente despre simptome. La consult, medicul întreabă cât durează rotirea, ce o declanșează, dacă s-a schimbat auzul, dacă există durere de cap și ce medicamente luați.
- Examinarea echilibrului și a mișcărilor ochilor – prin testele de poziție, deplasarea cristalelor poate fi pusă în evidență pe loc
- Testul de auz – arată dacă este afectată partea auditivă a urechii interne
- Testele de echilibru – arată care parte a sistemului echilibrului este slăbită
- Tensiunea arterială și analizele de sânge – prioritare dacă descrierea este de întunecare a vederii
- Imagistica – nu la toți pacienții; doar dacă există semne neurologice sau o evoluție atipică
Tratamentul vertijului în funcție de cauză
| Cauza | Abordarea prioritară | Evoluția așteptată |
|---|---|---|
| Deplasarea cristalelor | Manevra de repoziționare potrivită | De cele mai multe ori, ameliorare rapidă și evidentă |
| Nevrita vestibulară | Sprijin în faza acută + reabilitare vestibulară | Adaptare în câteva săptămâni |
| Migrena vestibulară | Tratarea migrenei, controlul factorilor declanșatori | Crize mai rare |
| De origine cervicală | Abordarea problemei gâtului | Scade pe măsură ce gâtul se relaxează |
| Tensiune arterială / glicemie | Reglare împreună cu specialitatea respectivă | Acuzele scad pe măsură ce valorile se corectează |
| Echilibrul lichidului urechii interne | Stil de viață + monitorizare audiologică | Evoluție fluctuantă, necesită urmărire |
Medicamentele au în acest tablou un rol de sprijin: reduc greața și intensitatea rotirii, se folosesc în cele mai multe situații pe termen scurt și nu înlătură cauza. Alegerea medicamentelor pentru vertij se face după evaluarea medicului. Exercițiile de echilibru se planifică în funcție de diagnostic, sub forma unor exerciții pentru vertij potrivite fiecărui caz. La un grup foarte mic de pacienți se ia în discuție operația.
Ce trebuie făcut în timpul crizei și ce ajută în vertij?
- Rămâneți pe loc, fără să vă mișcați; dacă este posibil, așezați-vă sau întindeți-vă
- Fixați privirea pe un punct; la unele persoane, închiderea ochilor poate accentua rotirea.
- Evitați mișcările bruște ale capului și ridicați-vă încet.
- Reduceți lumina și îndepărtați-vă de zgomot
- Dacă aveți greață, beți lichide în înghițituri mici.
- În primele ore după criză, evitați scările, înălțimile și condusul mașinii.
La cine apare mai des vertijul?
Vertijul poate apărea la orice vârstă, dar în anumite grupuri este vizibil mai frecvent. Această informație orientează diagnosticul și ajută la alegerea măsurilor de protecție.
- Peste 40 de ani: frecvența deplasării cristalelor crește cu vârsta; după 60 de ani, cele trei surse ale echilibrului (urechea internă, vederea, simțul mușchilor și al articulațiilor) pot slăbi în același timp.
- Femeile: deplasarea cristalelor și vertijul legat de migrenă sunt raportate mai des la femei; perioadele hormonale pot influența frecvența crizelor.
- Persoanele cu migrenă: la cei cu dureri de cap în istoric, probabilitatea vertijului este vizibil mai mare.
- Persoanele care au suferit o lovitură la cap: după traumatism, cristalele se pot desprinde; criza poate începe chiar la câteva săptămâni după lovitură.
- Cei care lucrează mult timp la ecran: în acest grup iese în evidență dezechilibrul de origine cervicală.
- Persoanele care iau mai multe medicamente: mai ales medicamentele pentru tensiune și pentru sistemul nervos pot afecta echilibrul; lista medicamentelor se verifică neapărat.
- Cei care au avut o infecție a urechii interne: după inflamație poate rămâne un dezechilibru care durează luni.
Siguranța în viața de zi cu zi: prevenirea căderilor
Cel mai important risc al vertijului nu este rotirea în sine, ci căderea. Mai ales la vârstnici, o cădere se poate solda cu fractură și cu pierderea mobilității, de aceea prevenirea este o parte inseparabilă a tratamentului.
| Locul | Riscul | Măsura simplă |
|---|---|---|
| Baia | Podea udă, aplecare și îndreptare | Covoraș antiderapant, bară de sprijin, duș pe scaun |
| Dormitorul | Pierderea echilibrului pe întuneric la trezirea în timpul nopții | Lampă de veghe, câteva clipe în șezut înainte de ridicare |
| Scările | Mișcarea capului în sus și în jos | Folosirea balustradei, evitarea scărilor în zilele cu crize |
| Bucătăria | Aruncarea capului pe spate pentru a ajunge la raftul de sus | Obiectele folosite des, așezate la nivelul ochilor |
| Afară | Aglomerație, mediu vizual în mișcare | Însoțitor în perioada crizelor, privirea fixată pe un punct |
O regulă simplă la ridicarea de pe pat previne multe crize: întâi vă așezați pe marginea patului, așteptați câteva secunde, apoi vă ridicați în picioare. Pentru că la vârstnici o cădere poate duce la fractură și la pierderea mobilității, în cazul vertijului la vârstnici aceste măsuri se aplică și mai atent.
Pentru a reduce recidivele
Vertijul este un tablou care poate reveni, dar frecvența recidivelor se poate controla în mare măsură. Un program de somn regulat, mesele luate la timp, evitarea excesului de sare și de cafeină, grija pentru gât și metode mai bune de a face față stresului – adică ținerea sub control a factorilor declanșatori ai vertijului – reduc frecvența crizelor. Pacienților cu deplasare de cristale li se recomandă, în plus, să evite în primele zile întoarcerile bruște în pat.
Când trebuie să mergeți la urgențe?
Dacă apare oricare dintre semnele de mai jos, vertijul nu este o acuză la care se „așteaptă și se vede”:
- Tulburări de vorbire, dificultate la înghițire
- Vedere dublă sau pierderea vederii
- Amorțeală sau slăbiciune în față, în braț sau în picior
- Durere de cap puternică, neobișnuită
- Pierdere bruscă a auzului
- Imposibilitatea de a merge sau de a sta în picioare fără sprijin
- Tulburări ale stării de conștiență
Aceste semne sugerează o cauză centrală, iar timpul contează.
Alte subiecte legate de vertij
Această pagină prezintă cadrul general al vertijului. Subiectele de mai jos se discută de obicei separat, în detaliu:
- Deplasarea cristalelor urechii (VPPB) – cea mai frecventă cauză a vertijului: simptome, în câte zile trece, tratamentul prin manevre și prevenirea recidivelor.
- Cum trece o criză de vertij? – ce se face pas cu pas în timpul crizei și semnele de urgență.
- Medicamente pentru vertij – la ce folosește fiecare grupă de medicamente, de ce se folosesc pe termen scurt și ce opțiuni există fără medicamente.
- Exerciții pentru vertij – logica reabilitării echilibrului și ce exercițiu se potrivește fiecărei persoane.
- Cum se pune diagnosticul de vertij? – consultul, testele de auz și de echilibru, când este necesară imagistica.
- Amețeală sau vertij? – diferența dintre cele două tablouri și felul în care această diferență schimbă tratamentul.
- Vertijul cervical – cum se recunoaște amețeala de origine cervicală.
- Migrena vestibulară – evoluția tipică a vertijului care apare odată cu migrena și controlul lui.
- Creierul și echilibrul – bazele neurologice ale vertijului și cauzele centrale.
- Vertijul însoțit de țiuit în urechi – ce boli se iau în considerare când cele două apar împreună.
- Vertijul la copii – cum diferă simptomele la copii.
- La ce medic se merge pentru vertij? – diferența dintre ORL și neurologie și situațiile în care se merge la fiecare.
Întrebări frecvente
Ce este vertijul și este o boală?
Vertijul nu este o boală, ci un semn. Este senzația de rotire a propriului corp sau a mediului înconjurător. În spatele lui poate exista o problemă a urechii interne, dar și o cauză legată de gât, de migrenă, de tensiunea arterială sau, rar, de sistemul nervos central. De aceea tratamentul nu este un „tratament al vertijului”, ci tratamentul cauzei care produce vertijul.
Vertijul și amețeala sunt același lucru?
Nu. Amețeala este un termen-umbrelă larg, care cuprinde și întunecarea vederii, senzația de cap greu și senzația de dezechilibru. Vertijul este în mod specific senzația de rotire – ca și cum totul s-ar învârti în jur sau ca și cum v-ați învârti dumneavoastră. Distincția dintre amețeală și vertij orientează direct diagnosticul.
Cât durează o criză de vertij: minute sau zile?
Durata depinde de cauză și este una dintre informațiile cele mai utile pentru diagnostic. În deplasarea cristalelor, crizele durează între câteva secunde și câteva minute și sunt declanșate de schimbarea poziției. În inflamația urechii interne, rotirea poate dura ore întregi și lasă un dezechilibru care continuă zile. În tabloul legat de migrenă, durata variază între minute și ore.
Vertijul trece de la sine?
O parte trece. Deplasarea cristalelor, cea mai frecventă cauză, se poate ameliora singură în câteva săptămâni, dar cu o manevră potrivită durata se scurtează vizibil. După o inflamație a urechii interne, sistemul echilibrului se adaptează în timp. În schimb, dacă există crize repetate, nu este corect să se aștepte că „trece” fără să se caute cauza.
Ce ajută în vertij?
În timpul crizei: nemișcarea, privirea fixată pe un punct, evitarea mișcărilor bruște ale capului, reducerea luminii. Între crize: somnul regulat, apa suficientă, reevaluarea consumului de sare și de cafeină, gestionarea stresului. Dacă la originea vertijului stă deplasarea cristalelor, soluția de bază este manevra.
La ce medic se merge pentru vertij – ORL sau neurologie?
Primul pas este medicul ORL, deoarece cea mai mare parte a cazurilor de vertij își are originea în urechea internă, iar prima evaluare (examinarea urechii, testele de auz și de echilibru) se face aici. Dacă apar semne ca tulburări de vorbire, vedere dublă, amorțeală în față, slăbiciune în braț sau în picior, intervine neurologia.
Este nevoie de RMN în vertij?
Nu în orice vertij. Imagistica se cere dacă consultul și testele sugerează o cauză alta decât urechea internă sau dacă există semne neurologice.
Stresul poate provoca vertij?
Stresul singur nu declanșează, de obicei, senzația clasică de rotire, dar crește vizibil intensitatea și frecvența unei probleme de echilibru existente. Cu cât crește anxietatea, cu atât persoana se concentrează mai mult pe echilibru, iar asta amplifică senzația de dezechilibru. Astfel stresul, anxietatea și dezechilibrul intră într-un cerc care se autoîntreține.
Se poate conduce mașina în perioada crizelor de vertij?
În timpul crizei, condusul nu este permis în niciun caz. Dacă crizele sunt dese și vin fără avertisment, condusul trebuie evitat până când tabloul este ținut sub control. Momentul în care se poate reveni în siguranță la volan diferă de la o persoană la alta și în funcție de cauză; stabiliți-l împreună cu medicul.
Vertijul este o boală permanentă?
Cele mai multe cauze ale vertijului se pot trata sau se ameliorează în timp. Ce rămâne de obicei nu este vertijul în sine, ci tendința afecțiunii de fond de a reveni. Deplasarea cristalelor, de exemplu, poate recidiva, dar de fiecare dată poate fi corectată.
Exercițiile pentru vertij se pot face acasă?
Exercițiile de echilibru sunt o parte importantă a tratamentului, dar ce exercițiu se potrivește fiecărei persoane depinde de diagnostic. O mișcare făcută pe baza unui diagnostic greșit poate accentua acuzele. De aceea programul de exerciții se planifică după evaluarea medicului.
Vertijul se tratează prin operație?
Operația se ia în discuție doar într-o parte foarte mică a cazurilor de vertij. Se evaluează la pacienți selectați, care nu răspund la manevre, la medicamente și la reabilitare. De aceea operația pentru vertij nu este prima opțiune de tratament.
Alimentația influențează vertijul?
În unele tablouri, da. Consumul excesiv de sare poate influența echilibrul lichidului urechii interne; cafeina și alcoolul pot crește frecvența crizelor. Scăderea glicemiei după mese sărite produce și ea senzație de cap greu și dezechilibru.
Apare vertijul la copii?
Apare, dar poate evolua diferit față de adulți. În loc să spună „se învârte”, copilul se poate opri brusc la joacă și se poate ține de ceva, se poate clătina când merge sau se poate plânge de greață. La copii ies în evidență tablourile legate de migrenă.
Ce înseamnă dacă vertijul este însoțit de țiuit în urechi?
Sugerează că sunt afectate atât partea de echilibru, cât și partea auditivă a urechii interne și restrânge lista diagnosticelor posibile. Când vertijul și țiuitul apar împreună, se face și un test de auz.
Vertijul poate avea legătură cu tensiunea arterială?
Poate. Atât tensiunea mare, cât și scăderea bruscă a tensiunii la ridicarea în picioare duc la amețeală. Însă senzația nu este de cele mai multe ori „rotirea” clasică, ci întunecarea vederii și capul greu. La consult se întreabă despre această diferență; urmărirea tensiunii este o parte obișnuită a evaluării.
Acest articol a fost pregătit de Conf. dr. Sema Koç, medic specialist ORL (Antalya, Turcia), și are doar rol informativ. Diagnosticul și tratamentul nu se pot planifica fără consult medical. Dacă aveți acuze, adresați-vă unui medic ORL.
Ultima actualizare: 14 august 2026

